Ionică este un copil de ţigan care creşte într-un sat din Ardeal, în ultimii ani ai dictaturii comuniste. Rămas orfan de mamă, va avea parte de o viaţă grea, la care contribuie din plin cei din jur prin inconştienţa sau nepăsarea lor.

Înzestrat cu multă isteţime, începe să descopere adevărata faţă a societăţii româneşti sub comunism, aşa cum se manifesta ea în satul lor. Odată cu anii, se îndreaptă spre credinţă, care îl înstrăinează tot mai mult de felul de viaţă din România acelor ani.

Ajuns adolescent, se hotărăşte să fugă din ţară, lucru care până la urmă îi reuşeşte. Cum se va descurca el în Austria  cu ceea ce a adus în minte şi în suflet din ţara lui? Îi va fi uşor să se adapteze la noile condiţii? Sau va ajunge şi el, ca alţi confraţi, un mâncător de lebede?

Dedicație

„Tuturor acelora care, trăind cu demnitate, nu-şi pleacă capul şi nu-şi încalcă principiile care le călăuzesc paşii în viaţă. Eu am convingerea fermă că dictatura comunistă din România nu s-ar fi putut menţine dacă românii, în marea lor majoritate, n-ar fi fost laşi. Dovada cea mai concludentă a fost, cel puţin pentru mine, faptul că, între 21 şi 22 decembrie 1989, într-o singură noapte, Partidul Comunist Român, cu milioanele lui de membri, s-a topit fără urmă!”

Călin Kasper

Despre revoltă și înțelegere – o cronică a vieții rurale din comunism.

Este evident că autorul are un talent nativ de povestitor şi reuşeşte să trezească interesul cititorului. Un pic de umor, un pic de satiră, un pic de tragism, un strop de erotism – autorul nu insistă, păstrând un echilibru demn de apreciat.

„Tezismul său nu-i, de fapt, un lucru rău[...]. Apelul pentru ecologism, pentru armonie cu natura, este ceva normal din partea unui tânăr care a vieţuit în mijlocul naturii şi este bine realizat. Folosirea de capitole scurte, dinamice, e menită să placă cititorului, să-i menţină trează curiozitatea. Într-un fel, romanul prezintă un soi de cronică a vieţii rurale din comunism. Ar fi fost bine dacă această cronică ar fi fost scrisă nu numai din punctul de vedere al unui ţigan, ci şi cu mai multe elemente din viaţa romilor agricultori.

Oricum, romanul lui Călin Kasper nu poate lăsa cititorul indiferent. Chiar dacă găseşti chestii criticabile, nu te poţi împiedica să te gândeşti la el – lucru pe care nu-l reuşesc mulţi scriitori profesionişti.”

Liviu Radu