Publică-ți singur cartea!

Editarea personală devine din ce în ce mai populară în întreaga lume. Prin EdituraVirtuala.ro, prima editură dedicată autorilor independenți și editurilor indie, calea este deschisă și în România.

Acest tip de publicare are avantaje ei de necontestat: autorul păstrează drepturile asupra conținutului, manuscrisul beneficiază de atenția cuvenită din partea profesioniștilor care lucrează la carte, nu există domeniu de publicare care să nu poată fi abordat pentru că o editură nu vrea sau nu poate să publice decât pe anumite nișe, manuscrisul nu mai zace prin cine știe ce sertare ale editorilor pentru că sunt alte lucruri mai importante de făcut. Timpul de la finalizarea unui manuscris și până la apariția lui pe piață se scurtează considerabil.

În același timp, prejudecățile față de acest tip de publicare scad pe zi ce trece. Majoritatea scriitorilor români și-au editat cel puțin o carte în acest sistem, chiar dacă mulți dintre ei nu au recunoscut sau i-au dat alte denumiri. Iar asta se întâmplă de zeci de ani, chiar dacă înainte de 1989 erau și alte considerente. Orice carte care a fost publicată cu ajutorul unui sponsor se poate numi editare personală. Multe edituri, chiar și cele simandicoase, acceptă astfel de deal-uri pentru simplul motiv că nu investesc în carte, câștigă ceva și, de ce nu, dacă acea carte se dovedește un succes, câștigă de pe urma ei procente importante.

Se poate publica o carte cu zero lei investiție? Răspunsul este nu. Nici în România, nici în altă parte. Deși am văzut că un tip care se ocupă de dezvoltare personală pe aici, pe plaiurile mioritice, răspunde pozitiv, atrăgând foarte mulți amatori de astfel de chilipiruri, trebuie să-i spun că, chiar și numai curentul pe care îl consumi ca să ții laptopul deschis și să scrii ori costurile cu accesul la internet vor fi (și sunt) calculate la costuri de regie. Dar ca să-ți iei, pur și simplu, propria creație (chiar și dacă ai ceva de spus, chiar și după analiza și aplicarea unei oricât de ingenioase scheme de lucru), s-o pui într-un pdf și s-o duci la tipar, cerându-i tipografului să ți-o transforme în carte – așa cum sugerează acest domn, mi se pare lipsă de respect pentru cei care chiar au inspirație și vor să transmită ceva prin scrisul lor.

Să trecem totuși de la self-development la self-publishing, editare personală – cum am denumit-o noi.

Înarmează-te cu răbdare și voință. Trebuie să fii pregătit să abordezi o astfel de cale. Să fii conștient că presupune seriozitate, credință în munca ta și inițiativă cât cuprinde. Ba chiar, de cele mai multe ori, ingeniozitate în abordarea problemelor ivite. Care nu sunt chiar probleme, dacă pasiunea pentru scris este pe măsura dorinței de afirmare. Iar rezultatul poate fi interesant și, de ce nu, profitabil.

Caută alternativele. Este editarea personală o opțiune viabilă? Dacă ești atât de talentat încât consideri că orice editură îți va cădea la picioare citind primul capitol din cartea ta, atunci abordează-i cu tact și cu insistență. Dacă vor mirosi un profit gras ori vei nimeri într-o conjunctură favorabilă, atunci sigur îți vor așterne contractul în față. Totuși, în România un contract de editare înseamnă, ca de altfel oriunde în lume, cedarea drepturilor asupra operei pe un număr de ani, aici de regulă 5. Ca nou sosit în sistem ori ca scriitor cvasi-necunoscut, avansurile sunt foarte mici sau inexistente. Vei primi un procent de 8-10-12-15% (oho!) din vânzări, și acelea plătite cu întârziere. Cum majoritatea editurilor autohtone lucrează pe print, atunci aceste încasări vor fi dintr-un prim tiraj. Al doilea tiraj va fi doar pentru norocoși, pentru că puțini editori se vor încumeta să facă marketing adecvat și, în consecință, tirajul se va epuiza greu. Iar când se va epuiza, șansele ca prima aventură să se repete vor fi mici. Iar așteptarea va dura cinci ani cel puțin.

Sunt destui scriitori în România care au trăit pe pielea lor un astfel de început, ca mai apoi să-și înființeze propriile edituri ca să poată să-și ia în grijă producția de carte pentru a beneficia financiar cât mai mult de pe urma muncii lor (Pavel Coruț este unul dintre ei, dar sunt mulți alții). Bine-nțeles, aceasta este o invenție românească – aș spune, pentru că puțini scriitori occidentali dau timpul lor de creație pe o muncă mai mult administrativă. Acolo este, în schimb, altceva. Chiar și doar pentru faptul că, în țările civilizate, există meseria de agent literar.

Totuși, să-ți gândești propria carte de la conținut și până la promovare, distribuție și alte cele, este o provocare și, de ce nu, o satisfacție deosebită dacă lucrurile ies bine. Cu alte cuvinte, cântărește-ți bine opțiunile. Și caută cât mai multe alternative.

Alege servicii editoriale de calitate. O editură nu este inutilă, așa cum sugera tot acel rapsod al dezvoltării personale menționat mai înainte. Nu este inutilă pentru că editura (haideți, de dragul contextului, să-i spunem furnizorul de servicii editoriale) oferă garanția unui lucru profesionist. O carte este menită să transmită, să te cufunde într-o lume, să te facă să vizualizezi acea lume, să te miște, să te informeze și să te dezvolte. Plus multe altele. (Nu mă refer aici la cei care abia buchisesc un text și n-au nicio plăcere să-l digere.) Ne-am obișnuit atât de mult cu fluența unui text literar încât sincope repetate insistent – de genul greșelilor de ortografie, erorilor gramaticale sau de sintaxă (chiar dacă sună… nepopular), ori a celor tehnice (de așezare în pagină sau despărțire în silabe) nu vor face decât să împiedice procesul de lectură. Și-atunci nu poți decât să arunci cartea cât colo și să nu mai cumperi nimic scris de acel autor sau de la acea editură. Mi-aduc aminte de eșecul unei superbe serii SF, Helliconia (Brian Aldiss). Acolo a fost traducerea de vină. Dar, de cele mai multe ori, serviciile editoriale din spatele unei cărți sunt cele care pun o carte pe butuci sau pe linia de plutire.

Un om nu poate să le facă pe toate singur. Îi scapă ceva. Se pierde în proces. Din cauza asta au fost inventate echipele. Iar în sistemul editorial, echipa este cea care aduce calitate. Chiar dacă scriitorul este dirijorul – ca în cazul editării personale, și nu un editor sau un coordonator de colecție – cum se întâmplă în sistemul clasic de editare.

Asigură-te de calitatea cărții tale. Pentru ca o carte să aibă succes, încă este valabil un lucru: standardul de calitate al conținutului. Și, mai nou, al ambalajului. În România, serviciile editoriale pentru literatură încă sunt accesibile. Dar pentru cât timp? Așa că fă-ți o listă și estimează-ți costurile pentru redactare, tehnoredactare, realizarea copertei. Dacă ai prieteni talentați la design, roagă-i să-ți gândească o copertă și, eventual, să ți-o realizeze. Dacă un coleg de muncă a terminat filologia, roagă-l să-ți corecteze textul, chiar să-l stilizeze. Sau apelează la serviciile Editurii Virtuale, alegând un pachet dintre cele oferite. Ori doar un serviciu individual.

Oferă manuscrisul pentru lectură celor apropiați, în special celor care citesc mai mult. Orice idee și orice sugestie este binevenită și nu trebuie interpretată ca o critică. În general, cei apropiați ar trebui să-ți dorească numai binele. Și nu uita să le mulțumești pentru contribuție chiar și într-un cuvânt de mulțumire care să apară în carte. În multe țări, autorii organizează sesiuni publice de lectură din viitoarele cărți tocmai pentru a simți pulsul publicului său. Și, în majoritatea covârșitoare, țin cont de sugestiile primite. (Vezi și articolul: Elemente de succes pentru un debut fulminant)

Asigură-te că manuscrisul este complet, apoi plasează-l unui editor. Editura Virtuală poate oferi consultanță editorială de specialitate, inclusiv folosind experți într-un domeniu de nișă pentru care scrii tu. Dacă ești sigur de manuscrisul final, atunci este momentul să ieși cu cartea pe piață.

Găsește un titlu potrivit și, de ce nu, percutant. Dacă în sistemul editorial clasic titlul este un element negociabil, atunci când realizezi propria carte această răspundere cade aproape întotdeauna în sarcina ta. Titlul este primul contact al cititorului cu mesajul cărții. El poate să vândă mii de exemplare sau poate, din contră, să trimită cartea într-un con de umbră, oricât de bună ar fi ea (mai ales la un scriitor debutant sau necunoscut).

Titlul cărții dă tonul unei lecturi și poate declanșa o atracție instantanee în mintea cititorului. Deci, trebuie să fii în primul rând clar în ceea ce dorești ca acest titlu să comunice instantaneu. Apoi intervine o muncă de creație și căutare. Scrie cât mai multe variante (chiar și titlurile altor cărți din genul celei scrise de tine). Contribuie cu idei, modifică, amestecă. Apoi privește variantele rezultate: care titlu se potrivește cel mai bine cu „apiritul” cărții tale? Sau cu genul ei? Atrage el atenția chiar și dacă cartea este expusă pe un raft, fără ca cititorul să-i vadă coperta? Va avea cititorul o idee despre conținut din acel titlu? Sunt doar câteva sugestii. Dar metode pot fi nenumărate și pot fi inventate altele.

Coperta este foarte importantă. Atât pentru vânzare, cât și pentru mesaj. Încă o dată: dacă ai un prieten care se pricepe la design, atunci ar fi bine să-l contactezi. Dacă ești talentat la desen sau ai înclinații artistice și știi să folosești un soft de prelucrare grafică, poți chiar tu să realizezi coperta. În cadrul pachetelor Editurii Virtuale sunt incluse câteva tipuri standard de copertă, care pun în valoare elementele de bază ale unei cărți, ele putând fi îmbogățite cu o ilustrație bine aleasă. Sau poți apela la serviciul nostru dedicat. (Vezi și articolul: Coperta, sufletul și… agentul de vânzări ale unei cărți)

Adaugă pe o pagină goală, după titlu, mențiunile de copyright. În acest fel, îți atribui creația. De asemenea, ai nevoie de un ISBN. Pachetele Editurii Virtuale includ gratuit ISBN, dar poți să-l obții și singur de la Biblioteca Națională. Atenție însă, Biblioteca Națională nu emite pentru persoanele fizice decât două ISBN-uri pe an. Iar pentru această situație nu emite CIP (Catalogarea înaintea publicării), care este codificarea standardizată pentru colaborarea între edituri și structura infodocumentară la nivel național. CIP-ul este folosit de biblioteci, librării, difuzori de carte etc., care pot ști ce cărți vor apărea pe piață și le pot precomanda. În situația de față, despre apariția cărții dvs. nu se va ști dinainte în aceste rețele.

Tipărește-ți cartea. Din nou, asigură-te că este bine tehnoredactată. Așezarea în pagină este importantă pentru aspectul unei cărți. Editura Virtuală include în majoritatea pachetelor sale acest serviciu. Apoi alege o tipografie care să-ți realizeze cartea în condițiile și cu caracteristicile stabilite de tine sau introdu-o într-un sistem de tipărire la comandă (POD). Din nou, colaborăm cu mai multe tipografii si îți putem oferi un preț bun.

Din acest moment, începe aventura cărții tale pe piață, pe noptierele sau în book-readerele cititorilor.

Urmăriți-ne pe Facebook:
0
Editura Virtuala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *